Dupa mai multe luni de stat acasa si in casa in urma pandemiei care ne-a cam stricat planurile de vacanta, si nu numai, din acest an, periind internetul in cautarea unui loc frumos de cazare, fara un tel anume, am dat peste un grup de casute traditionale din zona Maramuresului, restaurate exceptional si rasfirate pe un deal pe langa Botiza. Imediat ne-a suras locatia, am si rezervat trei nopti de cazare in casa Catuna, care de fapt au devenit patru dupa ce am vazut cat este de fapt de frumos locul si zona inconjuratoare.
Fiind un drum destul de lung pana la Botiza, am hotarat sa il fragmentam pentru confortul piticului din dotare si prima oprire pentru dezmortire am facut-o la Oradea. De mult imi doream sa vizitez centrul vechi frumos renovat al orasului si nu am ramas deloc dezamagiti. Am petrecut cateva ore plimbandu-ne in centrul istoric, admirand frumoasele constructii in stil Secession, Bizantin, Art Nouveau, renovate din Piata Unirii si am luat un pranz pe terasa unui bistro, amenajat pe malul Crisului Repede cu vedere catre Podul Sfantului Ladislau si centrul vechi. Un loc tare simpatic unde iti poti trage sufletul dupa plimbarea din oras.
La Oradea trebuie sa revenim ca sa vizitam pe indelete deoarece am vazut prea putin. As fi vrut sa ajungem si la cetate dar de data asta timpul nu ne-a permis.
Din Oradea am plecat spre Sura Dacilor din Grosi. Cand am ales locurile de cazare din acest road trip, ne-am axat pe traditional, pe casute restaurate astfel incat cazarile au fost o atractie in sine. La Grosi ne-am cazat intr-o superba casuta veche restaurata de catre proprietar cu un perete mare de sticla si vedere catre micuta livada de meri de pe deal. Apropo, merele au fost foarte gustoase 🙂
Casuta era frumoasa tare, cu un aer rustic, decorata cu o combinatie de obiecte vechi traditionale si elemente noi moderne. Mie mi-a placut mult insa pentru un bebe care era la varsta la care vroia sa exploreze tot si sa se tarasca in fiecare coltisor a fost un pic cam nepotrivita locatia.
Alta zi, alta oprire. De data aceasta la Baia Mare. Am gasit un oras pustiu la orele pranzului, abia daca zareai o masina pe drum sau un pieton pe trotuarul de alaturi dar neasteptat de primitor, curat si cu un centru tare simpatic. Ne-am plimbat cu caruciorul pe stradutele intortocheate o dupa amiaza intreaga, am vizitat Piata Cetatii si Turnul lui Stefan, am vrut sa intram la Colonia Pictorilor dar din pacate era inchis iar seara am petrecut-o intr-un parc dragut plin de copii, Parcul Mara.
Dupa incursiunea din Baia Mare, pe drum spre Botiza, am facut o oprire in satul Breb, de care eram foarte curioasa, citisem lucruri tare frumoase despre acele locuri dar in afara de drumul extrem de scenic care duce in sat, nu ne-a impresionat nimic. Niste drumuri extrem de inguste si de proaste ca nu reusesti sa intorci nici masina, caldura si mult praf. Casele nu erau asa de ingrijite cum ma asteptam iar atmosfera nu ni s-a parut deloc primitoare. Poate nu am acordat destul timp cunoasterii locului si ar trebui sa mai facem o incercare, poate o noapte de cazare.
De la Breb am plecat cam dezamagiti spre Barsana, celebra manastire cu renume mondial. Surpriza a fost sa gasim aici o oaza de verdeata si de liniste care inconjurau complexul manastiresc. Un loc ingrijit, linistitor si plin de spiritualitate.
La Botiza, pe Sesuri, am ajuns pe inserat, ne-am luat in primite casuta, casa Catuna, am facut o plimbare scurta pe pajistea extinsa cu pomi fructiferi pe care se afla si am fost fascinati de frumusetea locului. Terenul este inconjurat de un gard impletit din nuiele de alun iar poarta de intrare este decorata in culori vii in stilul crucilor de la Sapanta cu scene din viata oamenilor povestite in versuri nostime.
Casuta in sine, era o incantare. O casa veche adusa din zona Maramuresului, restaurata cu grija pana in ultimul detaliu, iesea in evidenta prin simplitate si naturaletea cu care se aseza in contextul natural inconjurator. Parca era acolo dintotdeauna. Cand paseai in interior, cu totul alta poveste. Parca erai teleportat in Austia. Interiorul cu tot confortul, era dotat cu tot ce iti puteai imagina si aveai impresia ca te afli intr-o cabanuta de la poalele Alpilor in Austria in concediu la ski. Mie mi-a placut sincer aceasta alaturare totusi ciudata de stiluri, care iti oferea tot confortul de care aveai nevoie iar daca nu ieseai din curte, chiar aveai impresia ca esti in vacanta in strainatate.
Am petrecut aici 5 zile tihnite cu plimbari in natura fara sa mai vizitam nici un alt obiectiv din zona, desi ne-am fi dorit sa ajungem macar la Sapanta si sa facem un drum cu Mocanita de la Viseu de Sus, dar ne-a prins asa de bine linistea de pe Sesuri ca nu am mai scos masina din curte.
Pe Sesuri exista cinci casute traditionale restaurate cu migala si amplasate intr-un decor natural de poveste. Plimbandu-ne pe dealuri am si ochit urmatoarea casuta in care ne dorim sa petrecem cateva zile de rasfat in natura cu urmatoarea ocazie in care vom vizita Maramuresul.
Vlad a fost fascinat de vacutele blanoase de pe proprietate care pasteau linistite pe dealuri si pareau interesate de interactiunea cu vizitatorii curiosi.
Cele cateva zile petrecute pe Sesuri au fost o gura de aer curat si ne dorim sa revenim aici data viitoare cu bicicletele pentru a face plimbari in zona ramasa neexplorata de aceasta data.
Vacante cu Vlad 
2 gânduri despre „Incursiune in Maramures”