Cautand raspuns la intrebarea “ce sa ii faci cadou copilului tau care implineste un an” am ajuns la cateva concluzii.
O jucarie cu care se joaca de maxim trei ori si apoi ajunge in sacul cu jucarii? O hainuta pe care o poarta de cateva ori ca oricum creste in ritm alarmant si ii ramne mica in maxim doua luni? Un tort din care oricum nu va manca sau nu va fi lasat sa guste ca e cu zahar?….. Tot punandu-mi intrebari fara un raspuns satisfacator, am hotarat ca de zilele de nastere ale Piticutului sa ii facem cadou cate o excursie, o experienta, in loc de un obiect care oricum nu este indispensabil si devine rapid inutil.
Am tot auzit de la diversi, oameni cu copii dar si fara, ca de ce sa Te chinui cu asa copil mic in concediu, ca oricum nu intelege nimic ca nu isi va aminti nimic, e prea mic, e prea complicat…. Da, poate ca e prea mic, da, probabil ca nu e usor si sigur nu e ca un concediu in doi fara griji, da, probabil nu is va aminti primul zbor cu avionul, tara, cazarea, locul unde a gustat pentru prima data nisipul spre disperarea parintilor, sau unde a vazut prima data muntele sau marea, dar un lucru e cert. Chiar daca nu isi va aminti nimic din toate astea, sigur ii vor ramane in subconstient undeva intiparite experientele in care a petrecut zile de joaca si explorat cu parintii lui, relaxati si fericiti. Daca parintii sunt fericiti si Piticutul este fericit.
Astea fiind zise (gandite mai de graba), am lasat cadourile pe seama bunicutilor si nu am ezitat nici un moment cand prietenii nostri ne-au intrebat daca avem chef de o excursie in ianuarie mai la caldurica, in Egipt. Timingul era perfect, in Egipt nu fusesem nicodata, era relativ aproape, doar trei ore de zbor, fara schimb de fus orar ca si asa stam prost la partea cu dormitul, vreme mult mai buna decat in tara, nu era pe lista „galbena”, deci fara carantina la intoarcere.
Nu eram noi fani experiente all inclusive, de altfel nu fusesem nicodata la vreun astfel de resort si chear ne-am jurat ca nici nu vom incerca vreodata, dar vremurile complicate in ale calatoritului si-au spus cuvantul si am plecat. Si bine am facut!
Drumul cu avionul a decurs mai bine decat ne asteptam, la dus cel putin, la intors a fost mai dificil datorita orei tarzii de decolare, dar per total ne declaram multumiti si il declaram pe Vald calator cu acte in regula. Doar are prima stampila in pasaport!
Vreme de plaja chiar, in ianuarie, cu soare bland, mancare buna si diversificata, plaja intinsa unde Piticutul a avut loc sa se desfasoare, sa deguste in voie nisipul, mult somnic pe plaja dar si pe vapor, apa de un turcoaz neasteptat, zile relaxante fara griji. Cam astea au fost criteriile care au cantarit in declararea unui concediu reusit.
Ne-a placut, mai mergem 🙂
La cat mai multi ani fericiti impreuna Piticutule!
Mami si Tati te iubesc cel mai tare :*
Vacante cu Vlad 