Daca tot e vara si nu mai sunt restrictii la evenimente, ne-am trezit intr-o zi de sambata la Turnu Severin…. evident pentru un eveniment. Ce sa si faci in Severin pe o caldura bengala decat sa dai o fuga pana la atractiile turistice ale orasului iar apoi sa fugi la Dunare ca sa te racoresti.
Sambata am facut act de prezenta la botez, am livrat cadoul si buchetul gigantic de flori si cam asta ne-a mancat toata ziua. Duminica in schimb, a fost zi de plimbat si vizitat.
Am dat o fuga pana la faimosul Picior de pod al lui Traian, construit de si mai faimosul Apolodor din Damasc, vazut si cu alta ocazie, acum aflat in restaurare….dupa modelul romanesc. Zapaciti de caldura am intrat pana in Muzeul Regiunii Portilor de Fier, un muzeu in aer liber care iti ofera acces la Amfiteatrul Roman, descoperit in 2010 in curtea muzeului, un amfiteatru cu functie militara, fiind utilizat pentru antrenamentele legionarilor romani.
In curtea muzeului a fost construita o pasarela de metal care ofera o priveliste de ansamblu asupra ramasitelor piciorului de pod al lui Traian si te poarta catre Castrul Roman, primul castru din piatra ridicat de romani pe teritoriul Daciei si singura fortificatie romana care a functionat din secolul II pana in secolul VII, construit pentru a asigura paza podului de peste Dunare.
La ora 12 caldura era deja insuportabila astfel ca am intrat sa ne racorim in muzeu, o cladire cu exponate pe trei etaje, din care noi am reusit sa parcurgem doar unul. Foamea si oboseala Piticutului si-au spus cuvantul si a trebuit sa o luam din loc. Surpriza a fost insa mare, am gasit un muzeu interesant, cu multe exponate si explicatii care iti prezinta viata locuitorilor zonei din perioade timpurii, poti afla curiozitati despre Podul lui Traian si admira o replica a acestuia, sunt expuse descoperiri arheologice din zona, inclusiv cateva obiecte din tezaurul de la Hinova, cu peste 9000 de piese reprezentand bijuterii din aur in greutate de aproape 5kg. Ne-a placut aici la muzeu, am mai fi stat sa-l parcurgem in totalitate insa vom reveni cu alta ocazie. In plus, in zapaceala momentului si toropiti de caldura am uitat sa cautam cele doua borne de start de pe Via Transilvanica pentru care facusem o obsesie in excursia de la Mesendorf, una din ele fiind chiar in curtea muzeului iar cealalta in port.
De la Severin am plecat dupa pranz spre Eselnita unde aveam cazare la Pensiunea Septembrie. Ajunsi dupa aproximativ trei sfert de ora, ne-am mai plimbat cu masina in sus si in jos pe clisura Dunarii ca sa-si faca Piticutul somnul se frumusete si am realizat cu aceasta ocazie ca ar fi bine sa nu iesim de pe poarta pensiunii, doar pe apa, pentru a evita turismul practicat in zona cu mici, gratare si muzica indoielnica la marginea soselei, cu hoarde de turisti care isi lasa masinile pe unde apuca in lipsa locurilor de parcare si printre care trebuie sa te strecori cu maiestrie. Pacat de privelistea frumoasa pe care ti-o ofera drumul plin de serpentine care serpuieste si urmareste fidel cursul apei, ca dupa atata balci, parca nu iti mai vine nici sa admiri peisajul.
In curtea pensiunii in schimb, total alta poveste. Liniste, terasa amenajata la umbra, un ponton lung cu debarcader, o piscina in care am vrut sa sar din primul moment in care am zarit-o si privelisti spectaculoase in orice directie. Timp sa ai sa stai, sa lenevesti si sa lasi apa sa te incarce cu energie. Nu era cazul la noi, Piticutul fiind fresh dupa somnic, s-a apucat imediat de alergat, explorat si sortat pietricele, care erau din plin in curtea pensiunii. Cina am luat-o pe terasa cu vedere la Dunare iar seara a venit prea repede.
Luni dimineata Vlad ne-a facut cadou o trezire matinala, insa am avut parte de cel mai frumos rasarit. Pensiunea fiind orientata spre est, ai parte de spectacolul naturii cu soarele care rasare din apa.
Dupa micul dejun am plecat cu barca pe Dunare si am bifat Tabula Traiana de pe malul sarbesc, Cazanele Mici, Chipul lui Decebal sculptat in stanca, Pestera Veterani, prima pestera a Piticutului, Pestera Ponicova, Golful
Dubova si Cazanele Mari. A fost o plimbare foarte placuta de dimineata pe temperaturi suportabile si o Dunare linistita fara prea multe barci care sa ii perturbe cursul lin.
Dupa plimbarea pe Dunare, am sarit direct in piscina goala. Dimineata de luni nu a inspirat nici un turist la balaceala astfel ca am avut tot bazinul pentru noi 🙂 fata de seara precedenta cand nu aveai loc sa te apropii de marginea piscinei. Vlad a fost tot un zambet si o incantare, a stopit cu apa in toate directiile si am facut concurs de inot. Dupa balaceala a urmat sortatul pietricelelor de langa terasa, activitate care a durat cu mici intreruperi pana la servirea pranzului.
Spre casa am pornit-o pe clisura, sa descoperim Dunarea si din masina. Drumul era destul de pustiu luni la pranz insa presarat cu multe obiective, Pestera Gaura cu Musca, stanca Baba Caia, Cetatea Tri Kule, Cetatea Golubac de pe malul sarbesc sunt doar cateva pe langa care am trecut si ne-am fi dorit sa le admiram mai pe indelete dar am lasat Piticutul sa-si faca somnul de pranz in liniste in speranta ca doarme pana acasa….nu a fost cazul insa.
Drumul pe clisura este un spectacol in sine cu fluviul si ale sale maluri stancoase, insa lipsa oricaror facilitati turistice, inclusiv a locurilor de cazare si a restaurantelor iti cam lasa un gust amar, mai ales cand asa o bogatie vizuala si naturala nu ar trece neexploatata la maxim intr-o tara civilizata.
Vacante cu Vlad 
Aoleo cate mai am de vazut…
ApreciazăApreciază