Urmatoarea destinatie in road trip-ul nostru spre frumosii munti din nordul cizmei italiene, a fost Ghetarul Dachstein, un colt de rai din Austria in care nu ajunsesem inca in multele noastre excursii la schi din aceasta tara. Dar, ca sa incepem acomodarea cu muntele din timp si cu mare nevoie de aer proaspat si racoros dupa cateva saptamani toride in tara, am decis sa urcam pe cel mai inalt munte din regiunea Styria care ne promitea si o experienta inedita cu cele trei atractii de sub varf, Palatul de gheata, Podul suspendat si Scarile spre nicaieri.
Dimineata a debutat nu tocmai prietenos, cu vreme racoroasa si o ploaie marunta si enervanta, insa pana ne-am gasit drumul spre parcarea de la gondola, a iesit si soarele timid dintre nori. Ne-am echipat cu toate hainele calduroase din bagaj si sus pe munte am fost. Un friiig si un vant taios ne-a intampinat in mijloc de august, dar privelisea a fost spectacol, un deliciu pentru orice iubitor de munte.
Podul de aproximativ 100 m suspendat deasupra prapastiei este highlight-ul experientei de pe ghetar dupa parerea mea, iar noi l-am prins cand in nor, cand in ceata si tot timpul cu vant puternic, insa Vlad nu a avut nici o problema in a-l alerga in sus si-n jos dupa o cioara 🙂 Am facut chiar si o sesiune de preparat si mancat cereale la capatul podului ca ne-a cam lovit foamea dupa ce am hranit ciorile cu biscuitii din dotare.
La capatul podului sunt scarile spre nicaieri, un calup de trepte care te coboara spre o platforma complet transparenta, unde ai impresia ca esti in mijlocul prapastiei. O mare doza de adrenalina pentru cei cu frica de inaltime. Aici vremea a fost mai capricioasa iar vantul ne-a cam tinut in nori cu putine momente de raspandire cand puteai zari intinderile. Iar daca ai noroc de vreme buna, privelistea iti taie rasuflarea. Noi a trebuit sa avem ceva rabdare, dar pana la urma am fost rasplatiti cu panorame spectaculoase.
Ultima atractie a traseului este chiar ghetarul, un mini muzeu cu sculpturi de gheata luminate in culori vii, pe care l-am parcurs destul de repede datorita temperaturilor scazute, de frica sa nu raceasca micul excursionist la inceput de aventura alpina.
Evident ca nu am parasit muntele inainte de a face cunostinta cu zapada vesnica de pe traseul inspre varf si utilajele care fac munca de intretinere a partiilor de pe versanti, probabil cea mai interesanta parte a aventurii de pe Dachstein pentru Vlad care sare in sus de fericire de fiecare data cand vede un ratrac, in cazul de fata sau un alt utilaj gigant.
La ora la care scriu aceste randuri, pe Dachstein a nins deja abundent si totul este acoperit cu un strat proaspat de zapada. Sa nu uitam totusi ca suntem inca in august. Brrrr
Vacante cu Vlad 