Pur si simplu …. SECEDA

Poti sa afirmi ca ai fost in Dolomiti de n ori dar tot nu poti sa spui ca ai vazut tot iar muntele iti mai rezerva cate o surpriza. De aceasta data surpriza a fost Seceda.

Am ales Seceda ca prima noastra plimbare montana in Dolomitii din nordul cizmei italiene in ideea ca e ceva nou, nu mai fusesem si aveam in minte coltii aceia ascutiti care se ridica parca din adancuri chiar sub privirile tale. Cel putin asa percepeam eu pozele care inundau internetul cu acest munte.

Am ajuns in parcare dupa o tura de shopping in Bolzano, ca doar era in drum si aveam parte de prima surpriza. Parcarea de la gondola era nu plina, ticsita, plus o coada de masini care astepta sa se elibereze un loc. Era de asteptat avand in vedere ca am ajuns pe la orele pranzului. Dar, zeii au tinut cu noi si in 10 minute am gasit loc de parcare, am asteptat sa-si faca micutul mic somnul de frumusete, l-am furajat si am fugit spre gondola ca nu se mai putea. Micul montaniard arata de jumate de ora cu degetul doar spre gondolele care ieseau din cladirea de deasupra noastra, una dupa alta in ritm alert.

Dupa un traseu de cateva minute bune deasupara pajistilor alpine cosite parca la milimetru, cu o gondola, inca o urcare cu un tramvai zburator deasupra prapastiilor si stancilor golase abrupte si iata-ne in varf de munte la 2500m altitudine.

Aici ne astepta urmatoarea surpriza! Are rost sa amintim de frigul care ne-a lovit? Nu, nu are. Cert este ca am luat pe noi toate hainele din rucsac, straturi, straturi, vreo 4 au ajuns pe Piticut. Iar la iesirea din cladirea gondolei ne-a intampinat o panorama cum nu ne-a mai fost dat sa vedem! Poate a fost de vina si faptul ca nu am mai calatorit asa de mult in ultimii doi ani, pandemia bat-o vina si eram mai usor de impresionat, dar am dat nas in nas cu toti muntii din Tirolul de sud, in frunte cu Seceda, care este si sit al Patrimoniului Natural Mondial UNESCO.

Uitandu-ma la poze imi dau seama ca ele nu cuprind intreaga maretie a locului, dar nici cuvintele nu mi le gasesc potrivite pentru a descrie privelistea, asa ca voi lasa totusi pozele sa impresioneze.

Vlad a mers pe jos, a alergat, a vrut in brate, mult, a plans de foame, a plans de frig, a ras, a mirosit florile de pe traseu, s-a bucurat de toboganele cu priveliste montana, s-a jucat cu pietricele, a facut tumbe in iarba, s-a speriat de drone, a “latrat” pe limba lui la catei si a stat si nu prea la poze. Mai avem de lucru la organizarea bagajului pentru ture de o zi, in totdeauna este loc de optimizat dar una peste alta ne declaram multumiti de prima iesire in trei la munte in iubitii nostri Dolomiti.