Plan de Corones – un loc de joaca neasteptat in varf de munte pentru copii si parinti

Am fost de nenumarate ori pe platoul Semenic si de fiecare data ma intriseaza faptul ca-l vad din ce in ce mai degradat, in paragina si tot mai saracacios in atractii turistice. Ma refer aici strict la investitiile care ar putea face din acest loc unul de top, cum este Plan de Corones si nu ma refer la natura. Cand am inceput urcarea cu gondola spre platoul de la Corones, am avut cumva acelasi sentiment ca si cum as fi urcat spre Semenic. Evident nu stiam ce ne asteapta acolo, dar din ce cautasem pe google maps, era un platou nu foarte spectaculos, dar cu privelisti frumoase, cu cateva restaurante, doua muzee dintre care cel proiectat de celebra arhitecta iraniana Zaha Hadid (principalul motiv pentru care mi-am dorit sa urcam pe acel platou) si un enorm stalp metalic plin de antene de televiziune si radio difuziune. Cred ca antenele si ideea de platou imi dadeau sentimentul asemanarii cu Semnicul.

Ajunsi acolo insa, pff, nici o asemanare! Era cumva un mic paradis cu jocuri si activitati pentru toate varstele si pentru toate gusturile. Daca voiai numai sa te plimbi si sa admiri peisajul, eventual sa vizitezi cele doua muzee, Lumen, muzeul fotografiei alpine sau MMM Corones, muzeul dedicat alpinismului, eventual sa iei pranzul la inaltime, puteai sa aloci si jumatate zi acestor activitati. Daca simteai nevoia de adrenalina, aveai la dispozitie kilometri intregi de trasee amenejate pentru bicicleta. Daca erai copil mai mic sau ceva mai maricel, pai sa zicem ca platoul era un mare loc de joaca amenajat pentru tine. Atat de mult ne-a placut acest loc de joaca la peste 2000 de metri altitudine, incat dupa cateva zile nu am rezistat tentatiei si am revenit.

Practic, Plan de Corones este un loc nu foarte ofertant din punct de vedere natural, tinand cont ca este totusi in Dolomiti, insa acest neajuns a fost suplinit cu succes de alte atractii „plantate” pe munte, care intriga indeajuns turistul, incat sa faca totusi o vizita platoului in detrimentul unui spectaculos traseu montan de exemplu.

Muzeul, la cel al aplinismului ma refer, MMM Corones, este in sine o mica bijuterie in varf de munte. Seamana mai degraba cu o baza lunara bine ascunsa printre stanci si merita cu siguranta o vizita pentru a afla mai multe despre respectul fata de munte dar si pentru a-i descoperi arhitectura speciala.

Lumen, muzeul fotografiei montane, arhitectura minimalista si peisajul sunt uimitoare. Clar este un loc pe care nu te astepti sa il gasesti cocotat pe munte. Are o cafenea si un restaurant elegant, plin ochi la ora la care am vrut noi sa luam pranzul, o terasa suspendata cu vedere la Alpi si o platforma de belvedere unde poti urca cu liftul. Pur si simplu spectaculos!

Dar parca cel mai mult ne-au placut locurile de joaca pentru copii si traseul amenajat pentru cautarea comorii ascunse. Un traseu cu noua locuri de joaca distincte pentru care primesti, daca esti copil sau familie cu copil mic ca si noi, o harta speciala cu traseul pe care trebuie sa-l urmezi si instructiuni ca sa gasesti comoara, plus o cartolina pe care sa bifezi la fiecare loc de joaca in parte cate o litera din numele unui personaj din povestea care invaluie misterul comorii. Daca reusesti sa dezlegi misterul, esti invitat la unul dintre locurile de joaca sa iti ridici premiul. O carticica de colorat si activitati si un set de creioane colorate. Ce idee minunata!

Vlad, dar si noi :)) a fost tare fascinat de un traseu destul de lung cu tot felul de pante si obstacole in care trebuia sa urmaresti o bila de lemn, de un tobogan pe care s-a dat si pe burta si pe dos, de un traseu in care alunecai pe o panta intr-o imensa gogoasa de cauciuc siiii de un mic ratrac care era pus la dispozitia copiilor unde a tras de volan de am crezut ca plecam cu el acasa si a apasat toate butoanele la nesfarsit. Ratracul era mare hit printre copii, mereu era coada la intrarea in cabina soferului.