Ultimele zile din an ne-au prins pe Valea Prahovei, mai precis la Busteni.
Am plecat fara un plan anume, cu bagajele facute in graba in seara dinaintea plecarii, ca de obicei de altfel, invitati de niste prieteni dragi cu dorinta de a ne relaxa si cu un singur obiectiv in minte de vizitat, si anume Castelul Peles si Pelisor din Sinaia.
Am sperat sa nu prindem aglomeratia specifica zonei dar nu am scapat. Am mers foarte bine pana s-a terminat autostrada dupa Sibiu, apoi cu medie de cam 50-60km pe ora si la 10km de destinatie ne-am „infipt” in coada statica de masini de pe vale pentru urmatoarea ora si jumatate. Cum s-ar zice incet, incetisor, pe loc. Vlad a rezistat eroic pe drum, a dormit vreo 2 ore si a stat cuminte in scaun tot drumul, am reusit chiar sa stau in fata mai mult de jumatate din drum. Nu si la intoarcere 🙂
Ne era putin dor si de zapada, mai ales ca si sezonul acesta traditionala excursie la schi din Austria sta sub semnul intrebarii din cauza noilor tulpini de covid. Ar fi al treilea sezon de schi pe care il ratez. Asa mult nu am chiulit de pe partie niciodata de cand am prins drag de schiuri.
Revenind pe Valea Prahovei, am reusit sa vizitam mandretea noastra de castel, Pelesul si Pelisorul, din exterior, ca inauntru nu am mai fi avut timp. Da, nedormitul de noapte, lenea parintilor si cozile interminabile de masini de pe DN1 dintre Busteni si Sinaia, ceva normal in zilele de sarbatoare si nu numai, au facut din vizita la Peles o plimbare mai alerta prin gradinile castelului, dar ma declar multumita ca am reusit sa revad minunatia asta de constructie regala dupa 10 ani.
Inainte de noaptea dintre ani am mai facut o plimbare pana la Castelul Cantacuzino ca sa scoatem nasul din curte dar am ramas cam dezamagiti de lipsa trotuoarelor si a mormanelor de zapada inghetata si necuratata de care cu greu am reusit sa trecem cu caruciorul. A fost mai curand o ora de tras la sala decat o plimbare cu caruciorul 🙂
Daca in prima zi din an am avut o vreme de nu iti venea sa scoti nici cainele din casa, daramite copilul, cu vant rece si ploaie mocaneasca toata ziua, a doua zi din noul an arata mai bine si am mai facut o incercare pentru a vizita si Sinaia, probabil cel mai frumos orasel de munte autohton. Spun probabil pentru ca vizita a fost un mare fail, am intrat pana la Manastirea Sinaia unde duminica fiind era slujba si foarte aglomerat, am dat buna ziua lui Take Ionescu si pentru ca nu am gasit loc de parcare in oras am dat cale intoarsa pentru a mai sta in masina o ora si ceva pe drum pentru a parcurge cei 10km dintre Busteni si Sinaia cu un copil obosit si infometat.
Una peste alta a fost o iesire totusi reusita avand in vedere ca ne-a prins noul an in deplasare si daca ignoram faptul ca iesirea s-a suprapus cu o minunatie de salt mental al piticutului care ne-a facut noptile mai mult albe decat ne-am fi dorit si lipsa somnului zilele mai maraite decat de obicei. Ne-am setat niste asteptari corecte, adica deloc :)) si asta a ajutat. Un lucru la care mai trebuie sa lucrez cand vine vorba de organizarea excursiilor cu un toddler. Trebuie sa recunosc ca la acest capitol, cel cu asteptatile realiste, se descurca mult mai bine tati, mami mai trebuie sa lucreze si sa inteleaga ca excursiile cu copil mic nu au nici o legatura cu cele din tineretile in doi.
Vacante cu Vlad 