Video

Ljubljana oras frumos si pe ploaie si pe vant

Iata-ne in joia mare a pastelui, dupa amiaza, ajunsi in Slovenia, la Ljubljana fix in varf de deal la cetate, cu un micut mic foarte energic si flamand. Energic pentru ca a stat cumintel opt ore in masina pana am ajuns si flamand pentru ca deja era ora mesei si parintilor le statea gandul numai la vizitat. Dar cum sa iti stea gandul la altceva cand in sfarsit a inceput vacanta, ai fugit de acasa taman de Paste ca sa nu cumperi cadou copilului si ai ajuns intr-o tara noua pe care nu ai mai vizitat-o, plus ca arata tara asta demential, fix cum nu te asteptai.

Si ne-am straduit noi sa vedem si sa imortalizam fiecare coltisor de cetate in timp ce alergam cand unul cand altul dupa titirezul mic, dar cand se uita deja lumea la tine ca iti urla copilul in gura mare niam niam, mami, niam niaaaaam pe terasa cladirii parca ti se face mila si te indupleci sa-l duci la masa. Deci am „vizitat” castelul mai in fuga mai in vaicareli de foame dar nu a trecut neobservata atmosfera usor medievala cu tente moderne pe care ti-o lasa ansamblul restaurat cu grija. Curtea generoasa inconjurata de pereti albi, ziduri de piatra si suprafete vitrate moderne ne invita sa mai ramanem, nu si norii care se tot adunau amenintatori deasupra. Nu am reusit sa parcurgem interioarele si expozitiile din castel, dar am vazut ca sunt multe, interactive si pareau interesante, insa am reusit sa urcam in turnul de observatie de unde ti se deschide o panorama superba asupra orasului inconjurat de munti, iar cu aceasta privelise am inceiat turul castelului pentru a ne retrage la cina si apoi un somnic bine meritat.

Dimineata ne-am trezit pe o vreme bacoviana si o ploaie cu bulbuci care pana dupa ce am servit „micul jun” cum zice Vlad, a inceput sa dea semne de retragere si ne-am aventurat iarasi la plimbare prin oras. Iar pentru simplul fapt ca la noi mai continua isteria cu ciu ciuuuu, prima oprire a fost la Muzeul cailor ferate, un muzeu care prezinta cateva locomotive cu abur, vagoane si alte vehicule istorice restaurate care au fost de mare interes pentru micul excursionist. In curtea muzeului sunt alte cateva trenuri, modele mai vechi si mai noi dar nerestaurate care din pacate sunt mancate de rugina, interesante si ele in felul lor degradat.

Dupa vizita la trenuri am plecat in explorarea centrului, cu una bucata copil dormind in carucior pe o ploaie mocaneasca si vant rece care ne-a insotit pana la plecare. Am trecut in plimbare podul cu dragoni, podul dorintelor sufocat de lacate care mai tarziu am aflat ca se numeste podul macelarilor si pe buna dreptate ca e plin de capete taiate de peste pe parapeti, am ajuns la podul triplu, ne-am plimbat de-a lungul raului pana la podul cu coloane si inapoi pana in piateta cu biserica franciscana.

Pranzul l-am luat la un restaurant de vis-a-vis de piata agroalimentara unde se servea mancare traditionala si a fost o experienta mai autentica, in centru fiind doar restaurante cu specific international.

Nu sunt foarte multe locuri de vazut in acest oras micut, daca nu vrei sa iei muzeele la rand insa iti lasa impresia unui oras modern, cochet si curat in care amprenta lasata de domnia Imperiului Austro Ungar se simte la tot pasul, nu pare sa fi fost atinsa de comunism si cu atat mai putin iti vine sa crezi ca a facut parte din vechea Yugoslavie. De fapt aceasta impresie ne-a urmarit la tot pasul, nu numai in capitala, in zonele muntoase si pe langa lacul Bled, puteai sa juri ca esti in Austria iar zona de coasta mie imi seamana prea tare cu Croatia. Am plecat cu sentimentul ca e o mica Austrie aceasta Slovenie si ne-a placut tare mult!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s