Acest lac pare sa fie cartea de vizita a Sloveniei. Orice cautare de informatie pe internet legata de aceasta tarisoara, te duce negresit pe site-uri de prezentare ale lacului si micutei insule care apar in toate pozele. Si pe buna dreptate, arata totul bine in poze dar parca e mult mai frumos in realitate.
La Bled am ajuns pe dupa amiaza cu tot cu ploaia din capitala, care ne-a urmarit negresit si fiindca micul excursionist si-a facut somnul de frumusete pe drum in masina, am plecat imediat la plimbare. Nu am reusit sa urcam la castel desi eu speram sa ajungem dar multimea de balti a fost mult mai ademenitoare si au avut intaietate la explorat. Acest aspect ne-a cam incetinit si am reusit doar o urcare pana la bisericuta de pe malul lacului dupa care foamea a inceput sa-si faca simtita prezenta printr-un comporament… sa zicem neadecvat, astfel ca am incheiat seara dupa o cina si alte cateva balti tulburate in drum spre cazare.
Dimineata am inceput-o in forta, mai ales ca se risipeau norii incet si se arata din cand in cand si soarele. Prima parte a zilei a fost cu alergat, zbenguit, baltoace si aruncat pietricele, mai ales ca aveam si companie todlereasca, iar dupa ce micutul mic a cazut la datorie in carucior, in sfarsit am reusit si noi sa facem o plimbare linistita in jurul lacului. Si am avut la dispozitie aproximativ doua ore in care sa ne tot plimbam si sa admiram peisajul si micuta insula care iese din lac.
Zona este foarte scenica, in razele soarelui lacul e de un turcoaz electrizant, intr-un capat ai cetatea cocotata in varf de deal exact pe marginea laculul, in celalal capat de lac insulita cu a ei bisericuta eleganta si zvelta, numeroase debarcadere dealungul malului de unde poti inchiria barcute, vegetatie abundenta, muntii cu crestele inzapezite in departare si nu in ultimul rand aer curat. Toate acestea pe un traseu amenajat in jurul lacului care te coboara din cand in cand pana la luciul apei, un traseu de aproximativ 6 kilometri pe care nu apuci sa te plictisesti.
Fiind deja weekend era destul de mare agitatia, zona a inceput sa se aglomereze. Nu stiu cum e vara aici dar ma bucur ca am ajuns in extrasezon.
Probabil daca aveam bicicletele, reuseam sa vizitam mai mult si mai repede iar daca vremea tinea cu noi am fi dat o fuga si pana la cheile Vintgar pentru o scurta drumetie de-a lungul raului sau turcoaz. Citisem ca traseul a fost recent renovat si a fost redeschis cu cateva zile inainte sa ajungem in zona. Dar ca de fiecare data, trebuie sa lasi ceva si pe data viitoare ca sa ai motiv sa revii. Noi lasam pe data viitoare vizita la castel, plimbarea pe chei si in mod cert o drumetie in Parcul National Triglav, in faimosii Alpi Iulieni care in aprilie inca erau acoperiti de multa zapada.
Vacante cu Vlad 