Toata ideea excursiei in Slovenia a pornit de la trenuri….obsesia lui Vlad pentru trenuri.
Se apropiau zilele libere de Paste si cautam o idee de mers pe undeva….cand “rasfoind” internetul am dat peste un articol legat de o mega pestera in care te poti plimba cu trenul!!?? Da…cam neobisnuita asocierea tren-pestera dar, sapand pe subiect, am aflat de pestera Postojna din Slovenia, in care accesul se face cu un trenulet deschis si am fost convinsa ca mezinul va fi super incantat de experienta. Cam atat ne-a trebuit sa punem tara la cale si sa plecam o saptamana in road trip la explorat o tara noua pe lista noastra. Se anunta vreme ploioasa tare in saptamana respectiva, deci la fix cu activitatile subterane planificate. Daca avem ciu-ciu, chiar si sub pamant, nu ne mai lipseste nimic. Copil fericit, parinti relaxati.
Pana de curand nu stiam nimic de aceasta pestera enorma, dar se pare ca e cel mai vizitata loc din tara, in cei 200 de ani de cand primeste turisti, i-au trecut pragul peste 40 de milioane de curiosi. Pe vremea comunismului, cand Slovenia facea parte din Yugoslavia, pestera Postojna era singurul obiectiv turistic ce putea fi vizitat de turistii straini.
Regina pesterilor, cum este supranumita de sloveni si pe buna dreptare, avand un sistem carstic de peste 24 de kilometri lungime, din care astazi se pot vizita aproximativ 5km. Primii doi kilometri ii strabati cu trenuletul, urmeaza un traseu de peste un kilometru si jumatate care te poarta la pas prin enorme sali pline de stalactite si stalagmite formate din mici picaturi de apa in decursul a milioane de ani, pasaje construite ulerior, podul rusesc, alte pesteri rupestre, colorate in alb sau roz, canioane adanci, formatiuni carstice diverse, denumite spaghete sau draperii minerale. O lume subterana cu adevarat fascinanta!
Un detaliu care mi s-a parut interesant este faptul ca dupa vizita lui Ferdinand I, regele Austro-Ungariei, din 1819, pestera a devenit atat de faimoasa, incat in 1884 a fost electrificata, inaintea Ljubljanei 🙂
Iar in timpul Primului Razboi Mondial, prizonierii de razboi rusi au fost dusi in pestera si fortati sa construiasca un pod peste o prapastie mare din interior. Personal, acel loc mi-a placut cel mai mult din intreaga experienta subterana, dimensiunea umana pare nesemnificativa in comparatie cu maretia “incaperilor” in acest punct al traseului.
Iar ca experienta sa fie pe deplin din alta lume, pestera este locuita de olmi, niste mici dragoni, complet adaptati vietii in intuneric, fara ochi, cu pielea aproape transparenta care pot trai pana la 100 de ani. La iesirea din pestera, dupa vizita la magazinul de suveniruri pentru achizitionarea magnetului, Vlad a primit de la tati “cadou” cum ii place lui sa spuna mai nou la tot ce primeste, o carticica de povesti cu olmi de care a fost extrem, dar extrem de incantat. Zile la rand ne cerea povestea cu “Sei Samana”, Selly the aquatic Salmander, micutul dragon din pestera Postojna.
La nici 10 kilometri de Postojna, lumea carstica ofera o alta experienta inedita in forma unui “castel pestera”. Minunea medievala a fost cocotata pe o stanca de 120 de metri inaltime fix in gura unei pesteri in urma cu mai bine de 800 de ani. In spatele celui mai mare “castel pestera” din lume, se afla o retea de tuneluri secrete de aproximativ 16 kilometri.
Atat de speciala si unica este constructia incat si-a castigat un loc inclusiv in cartea recordurilor Guiness Book, nu ca ar fi avut prea mare concurenta 🙂
De doua ori am ajuns pana la castel in prea scurta noastra incursiune in Slovenia dar tot nu am reusit sa o vizitam si la interior desi sunt convinsa ca e de neratat. La prima incercare am ajuns destul de tarziu cand totul era inchis in zona si nu am reusit nici sa luam cina desi aveam un copil care urla la propriu de foame in gura mare si a trebuit sa ne reorientam rapid. Iar a doua zi de dimineata am mai facut o incercare dar mezinul a fost asa de prins cu “treaba” in curtea din fata castelului ca nu a fost chip sa ii stricam programul de joaca. Asa ca am ramas doar cu admiratul din exterior si speranta ca la a treia incercare o sa descoperim si din secretele locuitului intr-un castel pestera, intr-o vreme in care confortul trebuia sa cedeze in fata sigurantei, nu de alta dar nu cred ca era prea placut sa traiesti chiar si intr-un castel, in care era vesnic intuneric, frig si umed… ca intr-o pestera 🙂
Vacante cu Vlad 