Nu cred ca exista copil la care sa nu-i placa sa se joace cu apa, sa ude totul in jur in timp ce toarna apa dintr-un recipient in altul sau pur si simplu sa stropeasca cu apa in toate directiile. Da este si cazul nostru, insa cand vine vorba de nisip, l-am pierdut pe Vlad. Apa si nisipul este combianatia perfecta si isi gaseste preocupare continuu in curtea bunicilor unde are lada cu nisip si fantana cu apa la indemana. Astea fiind zise, e clar ca trebuia sa il ducem la mare.
Inainte cu cateva zile de plecare I-am vorbit despre unde urmeaza sa mergem si cum se apropia momentul, ne repeta deja obsesiv ca “viau maie, viau nimis” !
Unde sa mergi la mare si nisip daca nu in Grecia, este cel mai la indemana. Ne-am vorbit cu niste prieteni, tot cu copilasi mici, ca sa aiba si Vlad cu cine se juca si am mers pe mana lor in alegerea locatiei, asa am ajuns pe Peninsula Sithonia la Vourvourou, cred ca cea mai accesibila locatie din Grecia pentru romani. Si acest lucru se simte. Poate ca aveam eu asteptari prea mari… posibil, dar nici urma de Grecia cea frumoasa cu case albe si bibilite si pliiine de leandri colorati la care speram, faleze pline cu barci si terase aproape de apa. Vourvourou, un satuc mic si cam neanimat, inghesuit, fara o zona centrala si fara faleza…dar situat la mare, pe asta chiar nu am inteles-o.
Dupa cateva zile ne-am mutat mai la sud in Toroni, ca sa incercam si altceva. Nici aici satul nu e o fericire, dar macar te poti plimba pe un trotuar semi amenajat dealungul marii iar plaja din sat e destul de lunga si gasesti si zone mai putin aglomerate, insa nisipul nu era cel fin si alb.
Ca perioada, am ales mijloc de iunie ca sa fie si apa cat de cat calda si mai putin aglomerat. Sa zicem ca am avut parte si de caldura si de aglomeratie. Noroc ca sunt multe plaje de-a lungul coastei, ca la unele la ora pranzului nu puteai sa arunci un ac. In principal la cele mai renumite sau cele amenajate. Din Vourvourou, plaja Karidi mi-a placut, nisipul era fin, apa cristalina cu intrare foarte lina, potrivita pentru cei mici, avea si un restaurant mai de neam unde am mancat un super peste la gratar si un bar cu multe optiuni de baut si de mancat fast food, dar era cam mica si foarte aglomerata, iar intr-o zi dupa o ploaie zdravana, toata plaja s-a umplut de iarba de mare si nimeni nu parea sa o curete.
Armenistis a mai fost o plaja care ne-a placut, amenajata si cu taxa de intrare, apa lina si cristalina, nisip fin si alb, optiuni de mancare, avea si camping dar nici aici nu am scapat de aglomeratie.
E drept ca ai multe plaje de unde sa alegi, mai mari, mai mici, cu apa lina sau nu prea, mai amenajate si aglomerate sau mai salbatice, cu nisip sau pietre. Apa are culoarea regulamentara de Grecia, adica turcoazul acela electrizant iar apusurile coloreaza marea in cele mai frumoase nuante de roz si portocaliu. Ce mi-a placut a fost vegetatia abundenta de pe insula, mult verde, putin neobisnuit pentru Grecia cea arida.
Vlad a fost incantat de nisip, insa de apa, doar de la distanta, nu a vrut sa intre in mare, toate incercarile au fost fara succes iar colacul l-am luat cu noi degeaba.
La capitolul mancare, dupa regula ca in Grecia se mananca bine, am experimentat niste restaurante bune si foarte bune, la care am mers la sigur dupa ce ne-am documentat si Vlad a mancat peste cum nu credeam vreodata ca se va intampla. Acasa cam stramba din nas la meniul cu peste, ce-i drept in vacanta totul este mai gustos.
Buuun, deci ce am invatat din concediul acesta?
Sa nu mai mergem cu ochii inchisi acolo unde vor altii fara o documentare prealabila despre zona. E drept ca am vrut sa mergem cu gasca de copiii de acasa dar Vlad s-a jucat mai mult cu cei pe care i-a cunoscut la cazare, un baietel din Ukraina si unul din Serbia, chiar daca nu vorbeau aceeasi limba.
Cu copiii mici, cum e al nostru, nu ai nici o garantie ca daca mergi cu gasca de prieteni cu copii la randul lor, cei mici se vor si intelege si juca in liniste ca sa poti sta si tu un pic sa-ti tragi sufletul.
Noua nu ni se potrivesc vacantele statice, in care zilnic mergi la plaja. Asta stiam deja, doar ca ni s-a confirmat inca o data. Cred ca mai de graba e vorba de rutina aia zilnica de mers la plaja inainte si dupa pranz. Trei sau patru zile merge, dar dupa aceea devine enervant de plictisitor.
Data viitoare trebuie sa combinam cateva zile de mare cu alte cateva de vizitat sau drumetii ca sa nu se instaleze monotonia.
Trebuie pe cat posibil sa alegem cazarile mai aproape de plaja, mersul zilnic cu masina consuma foarte mult timp. Am experimentat in vacanta aceasta ambele variante, cand ai cazarea aproape de plaja e mult mai simplu.
Vlad este cam reticient cand vine vorba de valuri, desi la baie, acasa, nu are nici o retinere vis a vis de apa. Deci trebuie sa mai insistam cu mersul la mare.
Ne bucuram ca am revazut Grecia, dar data viitoare sigur vom alege altfel.
Vacante cu Vlad 