
Mmm da, ciudata combinatie dar chiar asa a fost 🙂
Initial a rasarit ideea transportului unui frigider in varf de munte, apoi a aparut catelul si in final s-a construit si casa catelului care trebuiau si ele, cainele si casa lui, sa ajunga in acelasi varf de munte. Planul era facut, mai aveam nevoie de o remorca, dar asta nu ne-a stat in cale.
Asa am plecat

Asa am ajuns…

Am plecat cu frigiderul in remorca, pe drum, nu departe de destinatie am facut schimbul frigider-casuta catelului si am plecat mai departe. Drumul forestier care in mod normal il parcurgem cam intr-o ora, acuma a durat doua si jumatate spre trei. O eternitate, in total vreo 6 ore ca sa parcurgem aproximativ 180 de kilometri. Cam atat de incarcati am fost cu bagaje, remorca, frigider, copil, catel si purcel. Doar ca in loc de purcel aveam o casuta.
Operatiunea transport exceptional nu a fost lipsita de peripetii dar toata lumea, inclusiv patrupedul au ajuns in siguranta la destinatie.


Ca sa sarbatorim relocarea lui Loki, botezat astfel de Vlad, a doua zi am plecat in drumetie spre varful Arjana. Evident cucerirea varfului era o utopie cu un copil care se invartea mai mult in cerc pe traseu si nu voia nici in rucsac, dar vremea era buna, panorama familiara si pana la urma am renuntat la varf si ne-am bucurat de traseu, chiar daca a fost unul destul de scurt.









Urmatoarea zi a fost una cu invataturi in ale vietii la tara.
Am admirat si stresat porcusorii mici si pe cei si mai mici care alergau prin ograda.
Am plimbat catelul pentru a se familiariza cu noua locatie.
Am fugarit cocosul cel viteaz care se tot refugia pe gard.
Am reluat plimbarile cu roaba, iar seara am invatat de unde vine “pticul” cand am urcat din nou la munte cu Nea Nistor ca sa mulga vacutele.
Am ascultat cu interes sunetul padurii in bataia vantului si sunetul capriorului care dadea tarcoale salasului de vite.











Uitandu-ma la poze realizez ca probabil Vlad o sa tina mine peste ani experientele traite aici in inima muntilor, cu atata bucurie, lucruri simple de la sat, obiceiuri ce in scurt timp vor fi date uitarii, deoarece oamenii locului se duc, tinerii pleaca in cautarea unui trai mai usor in satele de campie, iar muntele ramane singur sa-si dezvaluie frumusetile doar turistului care se va mai aventura pe poteca.



