Video

Nicosia, o capitala pentru doua tari

Dupa doua zile de plimbari, nisip si apa in Larnaca, ne-am urcat in autobuz si am plecat sa vizitam controversata capitala din Cipru. Nu prea stiam la ce sa ne asteptam, citisem ca avem nevoie de pasaport sau un document de identitate ca sa trecem granita din mijocul capitalei si aveam in plan doar sa ne plimbam si sa mancam ceva mai traditional in partea de nord, in cea turceasca.

Dupa un drum de o ora si jumatate pana in centrul orasului si trecand pe langa niste promenade foarte moderne, autobuzul ne-a lasat langa Parcul D’Avilla, piateta parc, amenajat destul de futurist, la baza zidurilor istorice ale vechii cetati, dar primitor, cu loc de joaca pentru copii unde am facut o pauza dupa drum, ca sa mai alerge Vlad, sa-si consume din energie. Am strabatut parcul si am ajuns la niste scari care ne-au condus spre Piateta Eleftheria de unde se intra pe cea mai cunoscuta strada pietonala din centrul orasului, pe strada Ledras, plina ochi cu magazine si vanzatori ambulanti care iti vand practic orice, terase si cafenele, acoperita cu marchize triunghiulare ca sa nu te lipesti de asfalt in zilele toride de vara si unde se afla din cate am citit, singura trecere pietonala din Cipru in Republica Turca a Ciprului de Nord.

La ora la care am ajuns noi, am trecut rapid, dupa ce ne-au fost verificate si scanate pasapoartele in „ambele tari”, procedura nu a durat mai mult de cateva minute. La intoarcere in schimb, pe dupa amiaza, cand am trecut inapoi in Cipru, coada la trecerea de frontiera dinspre partea europeana era de cateva sute de oameni, intinsa pe vreo 20 de metri.

Cum era deja spre pranz si Vlad infometat, am mers direct la Büyük Han, cel mai mare caravanserai de pe insula si o cladire foarte frumoasa cu o istorie de 500 de ani. Speram sa mancam ceva mai traditional, mancarea a fost buna dar nimic iesit din comun, cum nu m-a impresionat nici in rest bucataria cipriota, desi suntem fani ai mancarurilor orientale. Vlad a mancat carne cu carne si garnitura de carne, deci el a fost multumit. Apoi am luat hanul la pas, fiind plin de tarabe si incaperi incarcate cu suveniruri.

Ne-am plimbat apoi pe stradutele la nord de granita, mai un han, mai o terasa, mai niste tarabe cu tot felul de vanzare, magazine cu mirodenii, altele cu aur sau haine viu colorate, mai cateva vitrine cu dulciuri turcesti. Nu am cumparat nimic, dar la dulciuri nu am mai rezistat si ne-am luat o cutie de baclavale si alte dulcegarii, care bineinteles avea pretul in functie de turist si pe noi ne-a costat 30 de euro. Au fost bune dar nici nu se comparau cu ce am mancat in Macedonia asta vara, cand am intrat intr-o mica pravalie ponosita in care am scos 5 euro din buzunar si l-am rugat pe vanzator sa ne puna intr-o caserola cat considera el de banii aia, pentru ca nu aveam nici un ban in moneda locala.

Ne-am plimbat prea putin ca sa ne dam seama daca ne place sau nu orasul divizat, insa de indata cum treci granita te loveste contrasul dintre cele doua jumatati ale orasului. Nicosia de Sud este moderna, curata, cosmopolita, iar Nicosia de Nord a ramas in urma la toate aceste capitole si are un aer oriental. Mi-ar placea sa mai mergem si sa exploram mai mult orasul, zidurile vechi care-l inconjoara si faimoasa moschee Selimiye, care era inchisa pentru renovari.

Am reusit totusi sa urcam in Shacolas Tower, muzeu si observator dar mi-am imaginat ca vom avea acces la o terasa unde sa putem cuprinde panorama 360 a orasului, in schimb am ajuns intr-o incapere la etajul 11 cu multe geamuri care probabil nu au fost spalate niciodata. Cam dezamagitor. Panorama in schimb este frumoasa si de la inaltimea asta se observa contrastul dintre cele doua jumatati ale orasului divizat. Jumatatea europeana cu cladiri inalte si moderne iar jumatatea turceasca cu multe moschei si minarete.

In departare, pe muntii ce se inalta la nord de capitala este desenat steagul Republicii Turcesti a Ciprului de Nord, este impresionant ca dimensiune si din cate am vazut in poze si iluminat noaptea. De curiozitate am verificat pe harta si se afla la 14 kilometri de turnul de observatie si totusi se vedea cu ochiul liber.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s