
Aveam total alte asteptari de la concediul acesta, in urma cu 6 luni cand am rezervat cazarea. Urma sa ni se alature si Papa, bunicutul preferat, dar din motive ce nu tin de noi, planurile s-au schimbat si am plecat in trei, iar evenimentele s-au derulat evident, diferit decat le-am prevazut initial.
Ne-am gandit noi, ca Vlad va fi incantat sa ramana la faimoasa scoala de schi, Berta din Fiss, l-am pregatit din timp si am povestit cu el mult pe tema asta, iar noi vom schia in voie timp in care copilul se distreaza cu instructorii. Total gresit! Vlad a fost incantat de ideea schiatului, nu mi s-a parut sa-l deranjeze in vreun fel frigul, desi am avut parte de temperaturi cam scazute, voia pe partie in fiecare zi, in schimb nu a vrut in ruptul capului sa ramana la scoala de schi. In conceptia lui, schiatul se intampla doar cu mami si tati.









Cum sa-i explici copilului ca schiatul se invata de la instructor, ca mami si tati nu se simt competenti sa-l invete tainele schiatului, daca copilul nu vrea sa asculte si plange de zici ca il jupoi de piele cand vrei sa-l lasi la scoala. Choose your battles. Noi pe asta am pierdut-o din start. Fara drept de apel. Si ne-am simtit ciudat, deoarece a parut ca am facut orice alt ceva in afara de schiat in vacanta asta. Pare ca ma plang, nu, nu chiar 🙂 Doar ca, eram obisnuiti, in toti anii in care am mers la schi in Austria si nu sunt putini, sa ne trezim dimineata cel tarziu la ora sapte, sa ne grabim sa fim primii la gondola si primii pe partiile proaspat batute de ratrac, luam partiile la rand sa le incercam pe toate, ne propuneam sa schiem zeci de kilometri inainte sa ne oprim sa luam pranzul la unul din restaurantele de pe munte, alegeam in fiecare zi alta locatie ca sa vedem cat mai multe si lesinam seara in somn adanc pe la 7, 8, doar ca sa o luam de la capat a doua zi.







Da, e foarte diferita situatia cand mergi cu copilul mic si e foarte ciudat cum functioneaza creierul de parinte. Speri pana in ultima clipa la ceva ce iti doresti pentru copilul tau, vezi ca nu se intampla, el avand total alta abordare si tot nu imbratisezi situatia, tu tot speri pana in panzele albe ca poate, poate. Si iti dai seama ca e ceva ce iti doresti de fapt, tu pentru tine, ceva ce poate nu ai avut copil fiind si incerci sa-i oferi, practic cu forta si poate nici nu e ceva ce copilul tau are nevoie sau l-ar face feicit. Nu vorbim aici de schiat, ci la modul general 🙂 Vlad, va trebui sa inveti si schiezi oricum 🙂






Revenind la concediul din Fiss si avand in vedere ca scoala de schi a sarit din schema din prima zi, ne-am trezit cu mult timp liber de umplut si am reluat si adaptat in mare, rutina de acasa. Astfel ca, am experimentat trezitul lenes dupa rasaritul soarelui si seara culcatul tarziu dupa o joaca zdravana cu copilasii prietenilor cu care am calatorit, am citit multe carticele in pat, am facut plimbari lungi prin sat pana la singurul magazin cu de toate, de unde aproape zilnic a trebuit sa cumparam o masinuta, am admirat calutii de la o ferma din vecini, am incercat si inspectatul elicopterului de salvare care ne-a aterizat in drum in sat, ne-am plimbat cu gondola pana la prima statie unde mancam zilnic la acelasi restaurant, ne-am jucat in zapada pe partie si am incercat si un pic de schiat. Cu mami si tati bineinteles.




















Au mai fost doua evenimente notabile in aceasta excursie, un party in avans de ziua lui Vlad, sa sarbatorim cu copilasii prietenilor iar cireasa de pe tort, metaforic vorbind, au fost trei zile de febra maricica si multi muci care ne-au taiat avantul de la alte nazdravanii.






Jongland printre toate activitatile zilnice am reusit totusi sa onoram si scopul excursiei, am schiat cu schimbul cate un pic, cand unul din noi dimineata, de obicei tati, cand celalalt, adica eu, in timpul somnicului de pranz a lui Vlad, iar dupa somn ne petreceam timpul impreuna.








Nu zic ca nu a fost bine, doar diferit de ce ne-am imaginat si ca sa confirmam ca ne-a placut, inainte de a pleca am rezervat aceeasi cazare si pentru iarna viitoare. Deci vom reveni cu speranta ca va dori si Piticutul sa mearga la scoala de schi. Nu renuntam, insistam, ba chiar suntem convinsi ca o sa-i placa.



