Dupa excursia la schi, aveam planuri concrete sa ajungem de ziua lui Vlad in Germania la Rulantica, un aqua park tematic pentru copii, dar racit fiind si cu febra in ultimele zile de vacanta, am renuntat la idee ca sa nu agravam situatia. Asa ne-am ales cu cateva zile de concediu neplanificate si un traseu care ne-a dus spre Liechtenstein, o tarisoara, un microstat din Europa, care statea pe linta mea de must see, de cam multisor. Trecusem pe langa ea de cateva ori deja, dar niciodata nu ne-am facut timp sa-i trecem „pragul”.
Mi-a atras atentia de mult, cand am citit un articol care scria despre o initiativa de marketing prin care in 2011, oricine ar fi putut sa inchirieze tara pentru 70.000 de dolari. Oferta includea cazare pentru maxim 150 de persoane si o degustare de vinuri cu printul. Pacat ca nimeni nu a profitat de ea. Ideea a venit probabil in sprijinul incurajarii turismului….mai lent, nu ca ar duce lipsa de turisti, doar ca, majoritatea vin in vizita in trecere, fac o plimbare prin capitala si pleaca mai departe, spre Elvetia sau Austria. Sunt convinsa ca merita sa petreci aici cateva zile ca sa poti profita si de frumusetea naturii, 50% din suprafata tarii este acoperita de padure si doar 10% din suprafara este locuita, deci este un mic paradis pentru drumetii, nu mai zic ca este inconjurata de muntii Elvetiei si Austriei pe toate laturile. Adevarul este ca panorama muntilor inalti cu caciuli de nori era fenomenala de pe sosea. Iar drumul intortocheat care urca pana la castelul din Vaduz era plin de indicatoare cu trasee pietonale sau de bicicleta in toate directiile.
Noi am reusit doar o vizita de jumatate de zi, desi in prima faza planul era sa ramanem peste noapte, preturile la cazare ne-au cam speriat. Cu toate astea, ne-am plimbat la pas prin Vaduz si ne-a placut mult ce am vazut, mai ales ca, oriunde te-ai plimba prin oras, vezi castelul cocotat pe versantul abrupt al dealului.
Este un loc din acela perfect, unde totul este ordonat, curat si safe, arhitectura moderna de calitate se imbina perfect cu cladiri vechi intretinute impecabil, gasesti sculpturi moderne la fiecare pas, ciocolaterii pretentioase cu vitrine de-ti vine sa renunti la dieta instant, muzee probabil super interesante, nu am apucat sa vizitam vreunul dar am numarat vreo 4 doar pe pietonala din centru, oi care pasc pe o mica zona verde la nici 50 de metri de pietonala principala din capitala si ….. balegar de cal pe trotuar in plin centrul orasului. Este un oras surprinzator! Vaduz, o capitala cat un sat, un orasel mic, verde si princiar. Cam astea au fost impresiile la prima vedere.
Pe drumul catre castel, care nu poate fi vizitat in mod normal, era acuma chiar si in renovare, am trecut pe langa casute superbe, imi pare rau ca nu am apucat sa le fotografiez. Totul parea desprins parca din poveste, iar de la castel, panoramele sunt de neratat si cu siguranta mult mai spectaculoase intr-o zi senina. Noi am avut parte de o zi cu multi nori dar tot a fost frumos.
Mi-a placut in mod deosebit faimosul pod de lemn pietonal, cu o structura complicata dar frumoasa, o lungime de 135 de metri peste Rin, care leaga Liechtenstein de Elvetia. Structura de lemn a fost finalizata in 1901 si este la ora actuala singurul pod de lemn care mai traverseaza Rinul.
Desi vizita a fost scurta, mi-a starnit curiozitatea sa mai caut informatii si am aflat lucruri interesante. Liechtenstein este singura tara din lume care poarta numele unei familii conducatoare. Timp de generatii, familia princiara nu si-a vizitat propria tara, preferand sa ramana la Viena. Tatal actualului principe, a fost primul care s-a mutat aici in 1938. De atunci, castelul vechi de 700 de ani din Vaduz este resedinta oficiala a familiei conducatoare. Actualul print este primul membru al familiei princiare care s-a nascut si a crescut aici.
Principatul de Liechtenstein a fost infiintat ca stat independent in 1719, iar in secolul 19 a avut parte de o oferta cel putin interesanta, prin care si-ar fi putut mari sa zicem suprafata. Inainte ca tarul Imperiului Rus de la acea vreme sa vanda teritoriul Alaska, Statelor Unite, i-a facut o oferta Principatului de Liechtenstein, care a refuzat sa cumpere teritoriul indepartat. Poate au regretat ulterior decizia, cand s-a aflat despre bogatele zacaminte de aur ale teritoriului inghetat. Ce-i drept, si aici este suficient aur, daca nu in pamant, cel putin in visteria bancilor, iar familia princiara din Liechtenstein este printre cele mai bogate familii din lume, desi la prima vedere nimic nu denota acest aspect, castelul este micut si nimic din jur nu epateaza, nici macar masinile din curte.
De sarbatoarea nationala a tarii, toti rezidentii sunt invitati in gradina castelului la o bere pentru a sarbatori impreuna cu familia conducatoare.
Tara nu are armata, ea a fost desfiintata dupa 1866 si nici vreo nevoie speciala pentru politie, fiind una din cele mai sigure tari din lume.
Sunt putine sanse sa fi auzit vreodata de, statistic vorbind, cel mai mare oras din Liechtenstein, Schaan, prin care am trecut si noi si aproape ca nici nu ne-am dat seama, dar aceasta „metropola” este cel mai important producator de proteze dentare 🙂 la nivel mondial.
O alta ciudatenie pe care am aflat-o este ca, exista in total doar doua tari in lume, de unde trebuie sa traversezi doua granite internationale ca sa ajungi la mare sau ocean. Mai precis nu au iesire la mare sau ocean si nici tarile vecine care le inconjoara. Acestea sunt Liechtenstein si Uzbekistan, o alta tara in care presimt ca vom ajunge curand.
Liechtenstein, multumesc pentru lectia interesanta de istorie si curiozitati, ai fost mult peste asteptari, iar ciocolata e dementiala!
Vacante cu Vlad 