De fiecare data cand am venit in Innsbruck, a fost mai degraba pentru a colinda magazinele de sport din oras, decat pentru a ne relaxa sau a ne plimba si admira frumosul oras inconjurat de muntii inzapeziti. Si de data aceasta a fost la fel, spre rusinea noastra, doar ca era si Vlad cu noi, iar rabdarea lui este foarte limitata cand vine vorba de pierdut vremea printre rafturi, deci a trebuit sa gasim repede ceva activitati potrivite pentru el. In plus de asta, voiam sa facem ceva dragut de ziua lui, cum ne-am propus in fiecare an, ca sa mai reducem din cadouri si sa adunam experiente impreuna, sa calatorim mai mult. Asa cum am facut la un an cand am plecat in Egipt, iar la doi ani ai piticutului, am facut un road trip prin Tara Hategului.
Astfel ca, dupa o plimbare mult prea scurta pe la Sportler, Intersport si Gigasport, am mers la Nordkettenbahnen, celebra statie de funicular, proiectata de si mai celebra arhitecta irakiana Zaha Hadid. Lucrarile ei sunt cel putin iesite din comun si este vestita pentru modul in care a transformat betonul, materialul ei de constructie preferat intr-o entitate fluida.
De la Nordkettenbahnen, ai mai multe optiuni de urcat, noi am mers pana la capatul traseului de funicular, pana la Hungerburg, de unde poti pleca mai sus cu telecabina, pana la 2334 de metri la Top Of Innsbruck, unde zic ei, ca ai cele mai frumoase panorame cu muntii inconjuratori si partii de schi daca doresti sa combini un city break cu o zi mai sportiva cu schiat, fara a parasi orasul pentru a merge intr-o statiune mai mare. Noi insa, am admirat o alta capodopera a lui Zaha Hadid la statia Hungerburg si super panoramele cu Innsbruck pe un soare stralucitor si un frig zdravan, ca mai apoi sa coboram o staie pana la Alpenzoo, o gradina zoologica cu multe specii din zone alpine.
Ne-am gandit ca-i va placea micutului mic sa colinde traseele pentru a descoperi diferite animale si ca dupa maxim doua ore vom pleca de acolo dar am ramas pana aproape de ora inchiderii. Chiar a fost interesant, Vlad a fost fascinat de animale, cred ca cel mai mult s-a distrat la acvariul castorului care a fost in forma maxima si devenea tare jucaus cand ii vedea pe copii. Am descoperit multe animalute din diverse specii, chiar daca unele erau de negasit „acasa” cum ar fi ursul brun pe care ne-am fi dorit sa-l vedem. Gradina zoologica este amenajata pe versantul unui munte, cu o multime de poteci, unele chiar abrupte, pentru a explora parcul si a observa animalele, e un parc zoologic inedit, iar „locuitorii” au amenajate suprafete mari in care sa se plimbe. Am citit intr-un pliant ca ar fi una din grdinile zoologice amenajate la cea mai mare altitudine din Europa si are cel mai mare acvariu cu apa dulce din lume cu peste 50 de specii de pesti alpini, cu specii rare si chiar pe cale de disparitie. Acvariul chiar a fost o aparitie care l-a captivat pe Vlad, a stat lipit minute in sir de el si a urmarit in liniste pestii.
Pana la Alpenzoo poti ajunge lejer si cu masina dar a fost mult mai interesanta plimbarea cu funicularul care pleaca din centrul orasului, mai ales pentru Vlad care e fascinat de tot ce merge pe sine si are forma de tren, iar funicularul acesta este o atractie in sine, strabate orasul cand in subteran, cand la suprafata pe niste sine cocotate pe un pod cu aspect SF.
Dupa ziua petrecuta la zoo, am ramas tot in Innsbruck pentru o plimbare la pas prin centrul pietonal pe stradutele pietruite, pline de cladiri cu aer aristocrat si pentru un apfelstrudel iar a doua zi am facut o vizita la Swarovski Kristallwelten unde stiam ca au un loc de joaca tare fain pentru copii.
Muzeul Swarovski e interesant, stralucitor, o lume plina de fantezie dar nu ceva care sa ne dea pe spate. Dar magazinul cu vanzare de la iesire e raiul fetelor care isi doresc sa achizitioneze bijuterii cu pietre sclipitoare.
Parcul in care este amenajat, e spectaculos probabil primavara cand inverzeste sau vara si pe vreme insorita, noi am prins o zi cam mohorata si foarte rece. Deci, plimbatul prin parc a fost cam scurt iar cel prin muzeu cam in viteza, exponatele, chiar daca unele interesante, ne fiind pe interesul copiilor mici, doar pe alocuri. A fost putin stresant fiindca in multe incaperi este intuneric, ca sa scoata in evidenta stralucirea cristalului, iar cu un copil care nu are stare si alearga ca un titirez, am fost constant in alerta sa nu il pierdem. Dupa vizita la muzeu, ne-am impotmolit la locul de joaca de unde Vlad nu s-ar mai fi dat plecat. Ce-i drept e cam mic si iarna e deschis doar cel interior, din Playtower, dar e tare simpatic, cu activitati variate si antrenant pentru copilasi. Ce bine ar fi sa avem si acasa locuri de joaca asa de ingenios gandite, nu in malluri, unde cei mici sa-si consume energia. Dupa locul de joaca, Vlad a cazut la datorie in masina, lesinat de somn dupa atata zbenguiala.
Vizita la Innsbruck a fost o idee super buna pentru a prelungi cu cateva zile vacanta de schi de anul acesta, chiar daca initial aveam alte planuri.
Vacante cu Vlad 