De cand calatorim cu Vlad, am incercat pe cat posibil sa „indulcim” drumurile lungi cu masina, ori cu cate o oprire de noapte, sa impartim drumul in doua, ori cu cate un stop de vizitat una alta pe drum, pentru a mai rupe monotonia. Cu copil mic nu te urci in masina si cobori peste 1000 de kilometri sau 10, 12 ore de drum. Lectia asta am invatat-o la prima iesire cu Vlad pe cand avea doar o luna. Desi Micutul e obisnuit cu calatoritul in masina, este cuminte si intelegator, tot intervine la un moment dat plictiseala si e bine sa mai ai si cate o activitate diferita pe drum.
Asa a fost si in cazul drumului facut recent pana in Austria, cand am plecat din timp si urma sa dormim o noapte dupa Viena. Aveam cam 6 ore pana la destinatie, astfel ca am programat o oprire la pestera Szelim de dupa Budapesta. De N ori am trecut in viteza pe autostrada pe langa imensa sculptura ce prezinta un vultur in varf de deal fara sa stim ce reprezinta mai exact sau ce poti vedea prin zona, iar de data asta am zis sa cercetam un pic locul. Cautand detalii, am aflat ca la nici 10 kilometri de autostrada este un intreg parc amenajat cu trasee pietonale si de bicicleta prin padure, trasee de via ferrata, sculptura cu pricina pe o platforma de belvedere, plus o imensa pestera cu un trecut nu tocmai fericit. Unde mai pui ca in parcarea de unde pleaca traseele s-a construit recent un punct de informare turistic cu restaurant, expozitii temporare, magazin cu suvenire, loc de inchiriat echipament pentru via ferrata si grupuri sanitare. Habar nu aveam de locul acesta.
Ne-am plimbat prin padure, ne-am bucurat de panoramele de langa Turul, simbolul antic maghiar, reprezentat prin imensa statuie a vulturului de bronz, care poarta pe cap o coroana maghiara aurita, fiind considerata una din cele mai mari sculpturi de pasari din Europa, cu o anvergura de 15 metri a aripilor. Am mancat la restaurantul de la info point si am descoperit si celebra pestera Szelim, unde legenda spune ca tarani din sapte sate din zona s-au ascuns din calea invaziei tatarilor dar au fost descoperiti si omorati fara mila de acestia. Nici nu ma mir, avand in vedere ca una din gurile pesterii este vizibila de la mare distanta, de pe autostrada, avand exact forma unui portal imens. Nu e un loc prea bun de ascunzis si nici topografia zonei nu prea ajuta, in afara de dealul care ascunde pestera, totul in zona este plat. O alta legenda spune ca sultanul Selim si-a ascuns aici comorile si ca sunt pazite de un dragon cu suflu otravitor.
Nu stim care legenda este mai apropape de adevar, noi dragon nu am intalnit in pestera, doar un Vladut care urla cat il tineau plamanii, dar daca ai chiar si jumatate de ora de pierdut pe drum si iti doresti un pic de miscare, e chiar locul perfect pentru o mica dezmortire. Cam tot ce e interesant in zona e la distanta de maxim 10 minute de mers pe jos de parcare.
Ca la dus, la fel si la intors, am impartit drumul in doua, iar dupa o noapte dormita in Ungaria, am facut o scurta vizita la Zsámbék, un satuc super simpatic, situat foarte aproape de autostrada M1, Budapesta -Viena. Daca la oprirea de la pestera am balaurit pe carari cam doua ore, aici din pacate am stat prea putin. Vlad era foarte flamand si nu mai avea rabdare. Am facut turul exterior al bisericii, cateva poze si am plecat. Aici, biserica se viziteaza contra cost, exista o micuta casa de bilete langa intrarea in curte si cred ca merita toti banii. Silueta eleganta a bisericii imi aduce aminte de Abatia cisterciana de la Carta, pe care am vizitat-o si impreuna cu Vlad cand avea un an jumate si tin minte cum s-a catarat pe fiecare piatra din curte. Si aici ar fi facut la fel 🙂
Mi-ar fi placut sa ne plimbam si prin sat un pic, nu doar biserica este punctul de atractie aici, ci si casele de pe straduta intortocheata care urca la ea, unde sunt multe constructii vechi, case, podete si garduri construite din piatra provenita de la ruinele bisericii. Bisericuta asta m-a facut curioasa si sigur vom mai trece pe la ea in vizita cu o alta ocazie cu mai mult timp la dispozitie.
Vacante cu Vlad 