Cand am plecat in drumetie spre cascada, nu aveam prea multe asteptari, voiam doar o plimbare in natura. Traseul era scurt, pozele din online fumoase, noi devreme pe poteca, deci all good.
Urcusul incepe abrupt si continua pe curba de nivel pe alocuri, apoi iara la deal prin padure. Poteca trece pe langa tot felul de formatiuni stancoase, mie mi s-a parut un traseu destul de animat, parca dupa fiecare curba vezi ceva interesant, nu e traseul plictisitor in padure unde nu vezi altceva in afara de copaci, iar marcajul de la start ne promitea ca vom ajunge cam intr-o ora si jumatate pana sus. Nu ne-am uitat la ceas dar sigur am facut mai putin cu tot cu opriri. Nu ne-am grabit, am mers in ritmul nostru de parinti neantrenati si obositi, fara copil dupa noi, iar la jumatate de ora deja se zareau peretii cascadei pe dupa copaci. Firicelul de apa era invizibil, chiar am crezut ca vom gasi cascada fara apa.
In apropierea cascadei am iesit din poteca pe un colt de stanca golas, un loc de belvedere unde am ridicat drona sa vedem mai bine imprejurimile si crestele Muntilor Mehedinti, soarele stralucea si nu era urma de nori pe cer. Dupa acest popas, cam in zece minute am ajuns la cascada, impreuna cu un grup mai mare de drumeti. Cascada nu avea un debit prea mare, dar firicelul de apa arata spectaculos in razele soarelui. Probabil dupa ploaie, cand debitul este mai mare si caderea de apa este mai frumoasa.
Ce face cascada asta interesanta, din punctul meu de vedere, este faptul ca traseul nu se opreste la ea, ci continua in munte si trece practic pe dupa cascada, adica intre caderea de apa si perete. Vara probabil poti face si un dus racoritor de inviorare. Iar dupa cascada am vazut amenajate si trasee de catarat.
Un traseu usor si scurt, animat, cascada merita vizitata daca ai drum in zona Baile Herculane.
Vacante cu Vlad 